Digg  Sphinn  del.icio.us  Facebook  Mixx  Google  BlinkList  Furl  Live  Ma.gnolia  Netvouz  NewsVine  Pownce  Propeller  Reddit  Simpy  Slashdot  Spurl  StumbleUpon  TailRank  Technorati  TwitThis  YahooMyWeb
 

EAD DANY2311

 

JAFUL SECOLULUI

De la "jefuitorul cu whisky" născut în România, trecând pe la banda de anarhişti din Belle Epoque, până la cea mai mare jaf din lume comis cu complicitatea involuntară a administraţiei Bush, cotidianul.ro vă prezintă cele mai spectaculoase spargeri de bănci.
 
Baker Street

5. Jefuitorul cu whisky
Attila Ambrus s-a născut în România, lângă Miercurea Ciuc, dar a devenit celebru pentru spargerile din Ungaria. |n 1988, el a fugit din România sub un tren, cerând azil politic în Ungaria. A primit cetăţenia ungară în 1994. Ambrus a fost gropar şi contrabandist de blănuri şi a încercat să devină jucător de hochei profesionist. A devenit portar, dar şi om de serviciu la echipa Ujpesti TE. Primul jaf l-a comis asupra unui oficiu poştal, în 1993. Au continuat alte 27 de jafuri asupra băncilor şi oficiilor poştale, din care a strâns 200 de milioane de forinţi, peste un milion de dolari.

A devenit cunoscut ca "jefuitorul cu whisky" deoarece înainte de fiecare jaf bea un pahar de whisky la o cârciumă din apropierea sediului vizat.

Ambrus nu a rănit pe nimeni în timpul jafurilor şi a devenit faimos pentru felul în care se deghiza, deoarece oferea flori casierelor jefuite şi trimitea sticle de vin poliţiştilor. A fost arestat în ianuarie 1999, iar un steag cu porecla "jefuitorul cu whisky" a fluturat pe stadionul UTE timp de mai mulţi ani. |n cele din urmă, Ambrus a evadat cu ajutorul unei frânghii făcute din cearşafuri, şireturi de pantofi şi cabluri electrice. A trăit ascuns într-un apartament din Budapesta, dar a fost prins din nou. Ambrus efectuează acum o condamnare de 17 ani. Johnny Depp va juca rolul lui Attila Ambrus într-un film produs la Hollywood.

4. Jaful de pe Baker Street
Sediul Băncii Lloyds de la intersecţia dintre Baker Street şi Marylebone din Londra a fost devalizat la 11 septembrie 1971. Acest jaf a devenit materie de mit urban, dar şi subiectul a două filme de succes, prin supoziţiile conform cărora în timpul jafului ar fi fost scoase din cutiile de valori şi fotografii compromiţătoare cu membri ai familiei regale britanice. Tâlharii au închiriat un magazin de pielărie aflat la două numere distanţă de bancă şi au săpat un tunel de aproximativ 15 metri pe sub restaurantul Chicken Inn. Pentru a nu fi auziţi de personalul de la magazine, ei au săpat doar în timpul weekendurilor, iar pentru a străpunge seiful au utilizat o lampă de sudură.

Un radioamator, Robert Rowlands, a interceptat în jurul orei 11 seara convorbiri între spărgători şi un complice plasat pe un acoperiş de peste drum şi a contactat poliţia. El a înregistrat convorbirile desfăşurate în timpul jafului propriu-zis, dar nu au rezultat suficiente informaţii pentru a identifica banca ce era spartă. La ora două noaptea, un ofiţer a decis să ia în serios acest caz şi a trimis dube pentru detectare radio. Poliţia a verificat 750 de bănci din zona unde se afla Roland, inclusiv cea de pe Baker Street. La acel moment, hoţii se aflau încă în sediul băncii, dar poliţiştii nu şi-au dat seama de acest lucru, din cauza faptului că uşa băncii era încuiată. Hoţii au fugit cu 1,5 milioane lire şi obiecte din cutiile de valori. Totalul ar fi ajuns la 3 milioane de lire. Patru bărbaţi au fost arestaţi, în cele din urmă, şi judecaţi în 1973, fiind găsiţi vinovaţi.

3. Primul jaf cu automobil şi mitraliere
Această bandă formată din anarhişti acţiona în plină Belle Epoque, în 1911-1912, în Franţa şi Belgia. Acţiunile bandei au constituit o adevărată avangardă pentru toţi ceilalţi gangsteri celebri ce le-au urmat, deoarece folosea tehnologie de ultimă oră pentru atunci: automobile şi mitraliere, de care nu beneficia nici măcar poliţia franceză. Banda fusese numită de presă, iniţial, "Bandiţii Auto", dar apoi a primit porecla de "Banda Bonnot", după ce Jules Bonnot a acordat un interviu ziarului "Le Petit Parisien".

Prima spargere a bandei a avut loc la Société Générale din Paris, la 21 decembrie 1911. Hoţii au fugit cu un automobil pe care îl furaseră cu câteva săptămâni înainte. Acesta a fost primul jaf în care a fost folosit un automobil, devansând astfel cu peste 20 de ani spargerile produse de John Dillinger şi Bonnie and Clyde. La 28 decembrie, banda pătrundea într-un magazin de arme din centrul Parisului, iar pe 2 ianuarie 1912 în casa familiei Moreau, o familie bogată. Moreau şi menajera sa au fost ucişi, iar hoţii au fugit cu 30.000 de franci.

Siguranţa Naţională a reuşit să aresteze unul dintre membrii bandei cu ajutorul informaţiilor despre organizaţiile anarhiste. Banda s-a refugiat în Belgia, unde şi-a continuat tâlhăriile, împuşcând trei poliţişti. |n martie, banda a revenit în Franţa, unde a spart o altă sucursală a Société Générale. Politicienii au început să fie preocupaţi de acest caz, acordând un plus de 800.000 de franci pentru dotarea poliţiei. Băncile au început să îşi îmbunătăţească măsurile de siguranţă, iar casierii au început să se doteze cu arme. Société Générale a pus o recompensă de 100.000 de franci pentru informaţii ce ar conduce la prinderea bandiţilor. |n cursul lunii aprilie au fost arestaţi mai mulţi membri ai bandei. Bonnot a fost încercuit la 28 aprilie de 500 de poliţişti, soldaţi, pompieri şi simpli cetăţeni înarmaţi. După câteva schimburi de focuri, poliţiştii au pus dinamită sub casa în care se afla banditul. Explozia a distrus faţada casei, dar Bonnot, care se adăpostise înfăşurându-se într-o saltea, a scăpat. A fost totuşi împuşcat în cap ulterior, dar nu letal. Poliţia l-a salvat pe Bonnot de la linşaj susţinând că este mort deja.

2. Jaful cu ceas deşteptător
Albert Spaggiari, sau Bert, a comis un celebru jaf la sediul Société Générale din Nisa, în 1976. El a fost implicat şi în mişcarea algeriană antigaullistă OAS şi menţinea legături cu gruparea chiliană DINA. Se spune că Spaggiari a comis prima spargere pentru a-i cumpăra iubitei sale un diamant. Ulterior a intrat în Legiunea de Onoare (poate pentru a scăpa de închisoare) şi a luptat în Indochina. |n 1976 devenise patronul unui atelier de fotografie din Nisa, dar această activitate îl plictisea. Atunci când a aflat că în apropierea seifului de la Société Générale se află canalizarea, a început să plănuiască spargerea. Spaggiari a închiriat o cutie de valori la bancă, în care a pus un ceas cu alarmă. El a pus ceasul să sune noaptea, pentru a afla dacă există în seif senzori acustici sau seismici. De fapt nu exista nici un fel de alarmă care să protejeze seiful, acesta fiind considerat impenetrabil: zidurile erau foarte groase. Spaggiari a decis să intre în seif săpând pe dedesubt şi a recurs la complici din Marsilia, între care şi unul ce a încercat să îl asasineze pe Charles de Gaulle: Gaby Anglade. Săpăturile din canalizare au durat două luni, iar tunelul avea o lungime de opt metri. La 16 iulie 1976, în timpul unui weekend prelungit cu ocazia Zilei naţionale a Franţei, spărgătorii au ajuns în seif. Ei au deschis 400 de cutii de valori şi au furat aproximativ 60 de milioane de franci.

Conform unor surse, Spaggiari şi oamenii săi au luat cina în seif, mâncând pate şi bând vin. Banda a găsit în cutiile de valori fotografii nud ale bogătaşilor locului, pe care le-au pus pe pereţii seifului, pentru a fi văzute de cei care urmau să intre. Ei au plecat din seif pe 20 iulie, lăsând scris pe pereţi următorul mesaj: "Sans heine, sans violence et sans armes" ("Fără ură, fără violenţă şi fără arme"). Spaggiari şi complicii săi au fost arestaţi în luna octombrie, dar nu s-a dat bătut.

În timpul procesului, el a adoptat un plan de evadare: a inventat un document despre care a susţinut că ar fi o probă în proces. Documentul a fost redactat codat, pentru ca descifrarea să ocupe timpul judecătorilor. |n timp ce judecătorul Richard Bouaziz era ocupat cu descifrarea documentului, Spaggiari a sărit de pe geam pe capota unei maşini, iar apoi a fugit cu o motocicletă. Se spune că a trimis un cec cu 5.000 de franci proprietarului maşinii a cărei capotă o îndoise. A fost condamnat "in absentia" la închisoare pe viaţă. S-a supus unor intervenţii plastice şi a trăit, se pare, în Argentina, dar a revenit de câteva ori în Franţa. A dat un interviu jurnalistului Bernard Pivot. Presa a scris că i s-a găsit cadavrul în faţa casei mamei sale, la 10 iunie 1989. Se pare că a murit de cancer la gât.

1. Cel mai mare jaf din lume



În martie 2003, cu o zi înainte de bombardamentul declanşat de armata americană asupra Bagdadului, aproape un miliard de dolari au dispărut din Banca Centrală a Irakului. 650 de milioane de dolari au fost recuperaţi apoi de soldaţii americani din pereţii palatului lui Saddam Hussein, restul banilor nu au fost găsiţi. Nu este vorba de o spargere propriu-zisă: a apărut apoi o hârtie scrisă de mână, prin care Saddam îi acorda 920 de milioane de dolari fiului său Qusay. Oficialii băncii spun că Qusay şi un complice au supravegheat încărcarea banilor în camioane, timp de cinci ore. Qusai a fost ucis ulterior de armata americană.

 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one